Povestea cofetarilor macedoneni din Slatina de altădată

O inedită poveste din alte timpuri este scoasă la lumină de un istoric și muzeograf pasionat din Olt. Aurelia Grosu dezvăluie, în premieră, istoria cofetarilor macedoneni din Slatina, alături de fotografii nemaivăzute. CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă introduce în atmosfera boemă a meșterilor în plăcinte, fondante și halviță. (VEZI ȘI: COMOARA DIN SUBSOLUL BLOCULUI)

„În aceste zile de răsfăț cu tot felul de preparate dulci, evocăm patru meșteri cofetari de obârșie macedoneană care au «îndulcit» pe concitadinii noștri cu ceva vreme în urmă. Macedonenii sunt cei care înrădăcinează obiceiul de a merge la cofetărie pentru a servi prăjituri și alte zaharicale, asezonate cu limonade aromate și răcoritoare”, povestește istoricul și muzeograful Aurelia Grosu.

Meșter cofetar cu brevet obținut la Sofia

Slătinenii s-au putut bucura, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de experiența unui cofetar cu brevet. (NU RATA: UN PROFESOR DIN OLT A RECREAT UN SAT NEOLITIC, UNIC ÎN EUROPA)

“Primul cofetar macedonean a fost Nicola Cosma, cu brevet de meșter cofetar obținut la Sofia, înainte de a se stabili în Slatina. După ani de muncă, pornind de jos, Nicola Cosma, ridică în fața Grădinii Publice «Regina Maria» (parcul Eugen Ionescu), un veritabil stabiliment comercial – Hotelul N. Cosma, dotat la parter cu restaurant, cofetărie, bodegă și berărie. La cofetăria lui Cosma va face ucenicie un alt macedonean, Valentin Goj, venit în Slatina la 7 ani cu mama sa Filomena, fiind ajutați la început de Grigore și Simion Hristescu, frații mamei. Valentin Goj ajunge meșter cofetar la cofetăria deschisă de macedoneanul Ilie Zaricinovici pe Lipscani”, mai relatează istoricul, pe pagina de socializare. (CITEȘTE AICI: EL ESTE MEȘTERUL POPULAR CARE ÎMBRACĂ VEDETELE)

Rafinament și măiestrie

Fondantele și halvița preparate de Goj se topeau în gură, erai uimit de rafinamentul decorării torturilor și de măiestria pregătirii plăcintelor umplute cu spanac și brânză, la mare cinste în bucătăria macedoneană, explică Aurelia Grosu.

„După naționalizarea cofetăriei lui Zaricinovici, Valentin Goj muncește din greu în diferite locuri, continuând să prepare, la comandă, prăjituri, torturi aniversare, bomboane fondante și de ciocolată, plăcinte. Nu a precupețit nici un efort pentru a-și ajuta fiicele să se realizeze în viață – Veronica și Emilia, profesoare de franceză”, continuă istoricul. (VEZI AICI: POVESTEA SECRETĂ A CELUI MAI CIUDAT COPAC DIN ROMÂNIA)

Apetisantele plăcinte cu brânză

Nicola și Ana Cosma au construit prin muncă onestă un veritabil stabiliment comercial – Hotel N Cosma – și au întemeiat o familie exemplară, alcătuită din cinci copii, absolvenți de studii superioare, având cariere solide, precizează Aurelia Grosu.

“Pe bulevardul Gării (Al. I. Cuza), frații Nae și Slave Ștefan te ademeneau cu apetisante plăcinte cu brânză, foarte apreciate de slătineni. Drept urmare, merg în bucătărie să-mi mai tai o felie din plăcinta cu măr!”, mai spune, cu umor, istoricul din Slatina. (CITEȘTE ȘI: EL ESTE CHEF-UL CARE SCULPTEAZĂ ÎN… FRUCTE ȘI LEGUME)

Zaharicale de altădată

Nu doar plăcintele făceau deliciul slătinenilor în acele vremuri, ci și uimitoarele șerbeturi ori bomboane.

“Ion Bangiu deprinde meșteșugul de bombonier la o rudă stabilită în Caraș Severin. Vine în Slatina la vărul sau primar Boris Talevici și va deschide la parterul unei case de pe actuala stradă Dinu Lipatti un atelier de zaharicale. Într-un spațiu mic, Ion Bangiu, ajutat de soția sa, Maria, fiica vestitului plăcintar Costea din piața centrală a Piteștiului, preparau adevărate minunății: dropsuri, foarte căutate de magazinele de coloniale și delicatese, bomboane cu lapte, fondante, șerbeturi cu arome de trandafir și fistic, rahat simplu și cu nucă, halviță”, arată Aurelia Grosu. (NU RATA: A MOŞTENIT DE LA BUNICA TAINELE GĂTITULUI… EA ESTE ”DOAMNA CU CĂMARA”)